Cea mai des întâlnită mască este falsa modestie. Când masca a căzut, actorul realizează că spectatorii au realizat că falsa modestie ascundea, de fapt, cea mai înaltă formă de aroganță. Cum natura umană face uneori imposibilă calitatea omului de a fi modest, singura alternativă viabilă, dar cu picioare scurte, este falsa modestie.

Ne-am putea hrăni cu iluzia că trăim într-o lume corectă, dar, mai devreme sau mai târziu realizăm că inteligența stă în a privi pe ceilalți așa cum sunt ei și nu prin filtrele iluziilor noastre. Pe internet circulă un meme cu următorul text „But, dear, this is not Wonderland and you are not Alice”. Dar dacă stau bine să îmi amintesc povestea lui Lewis Carroll, nici Wonderland nu era un loc prea prietenos sau corect, dimpotrivă. Să ne amintim de regina care întruchipează răutatea supremă născută dintr-un complex de inferioritate și care joacă șah cu cei de la palat dintr-o simplă plăcere de a-și arăta superioritatea prin cruzime. Dar, ca într-un echilibru perfect (care există în orice lumea), și în poveste există un regat ideal condus nobil de o altă regină prin egalitate și toleranță.

Observ că odată cu pandemia oamenii sunt din ce în ce mai răi și mă întreb, pe bună dreptate, ce șansă mai are să supraviețuiască umanitatea. Printr-o propagandă a unor idei fixe, relațiile umane își pierd armonia și omogenitatea, iar incluziunea pare să nu fi existat niciodată în DEX. Dacă fiecare are adevărul lui și adevărul fiecăruia contează, de ce ne-am împărți în tabere, când am putea să înțelegem fiecare rațiunea celuilalt? Incluziunea altor idei diferite sau chiar opuse ar putea conduce, în cele din urmă, către identificarea problemelor și găsirea soluțiilor.

Poți trăi într-o bulă multă vreme așteptând salvarea, dar timpul cine îl mai dă înapoi? Dacă omul – animal social e forțat de legi, de obicei sau de ceilalți (chiar și indirect, prin puterea exemplului) să pună pauză libertății pe o perioadă nedeterminată, va putea redeveni acel om liber așa cum era înainte? Sau, ce efect va avea, pe termen lung, trauma de a nu mai fi tratat ca o ființă umană ce merită demnitate?

Lumea nu a fost niciodată corectă, dar în ultima perioadă observ că măștile cad și oamenii își arată, poate pentru prima dată după multă vreme, adevărata față – egoismul.

O altă mască des întâlnită este falsa umanitate. Când masca a căzut, actorul realizează că spectatorii au știut de la început că teatrul era slab jucat și, privindu-și chipul în oglindă, observă că nu deține nimic autentic care să trezească scena. Se resemnează și joacă același teatru prost al farselor, din nou și din nou, cu alt public, din ce în ce mai mic. Prețul pe care îl plătește actorul este acela că el știe că aplauzele sunt și ele tot false.

2 gânduri despre “Despre falsa modestie si alte măști care cad

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s