Al treilea dragon

Dacă m-aș putea întoarce în timp i-aș spune copilei de 9 ani că are trei dragoni, nu doar doi. I-aș spune să își urmeze visele, cuvintele, frazele ei, nu pe cele închiriate, pentru că țelurile închiriate nu sunt țeluri și, mai devreme sau mai târziu, orice drum care nu îi aparține se va închide. Și, la răscruce de drumuri, mai are o șansă. Încă o șansă și dacă o ratează din nou, drumul se va închide.

Dar copila visa des că pierdea trenuri și când se trezea, în loc să prindă șansa, o lăsa să plece. Poate a fost Candy Crush sau altă dependență sau o rețea de socializare cu noi funcții și scroll și oricât a încercat să își păstreze visele vii, în realitate erau semi-adormite și în jur era numai deșert. Dar a aflat mult mai târziu că viața ei nu era într-o grădină cu multe flori, ci viața ei era ca o floare sălbatică care a reușit să înflorească deși în jur era doar piatră. Și copila știa că florile sălbatice sunt protejate de natură și așa și-a protejat, în mod intuitiv, și arta. Și așa a ignorat critica și a îmbrățișat haosul și uimirea de a nu ști ce îți rezervă ziua de mâine atunci când singura resursă pe care o avea era o alchimie a cuvintelor.

Avea 9 ani când a scris prima poezie și 11 ani când primul personaj purta numele de Clara, un alter-ego interesant care nu știu pe unde s-a rătăcit pentru că în ultima vreme s-au tot perindat personaje și cyborgul Alice și-a încheiat misiunile și probabil, mai mult ca sigur, se odihnește înainte de noi călătorii prin universuri paralele. A fost un mit care a reînviat povestea pentru că acea copilă care a devenit femeie a aflat că Persedona se întoarce mereu pentru a readuce primăvara.

Azi aș vrea să uit că mi s-a spus că a scrie nu e un job real pentru că, în realitate, e o minciună. Acum am și dovada că a vărsa cerneală juridică pe internet e un job cât de poate de real.

Dacă m-aș întoarce în timp i-aș spune copilei:

a fi nu e o opțiune din multe alte opțiuni, a fi e singura opțiune.

poveștile prind viață.

toate florile ar trebui readuse la viață prin poezie.

da, tu poți fi Alice și lumea poate fi wonderland, dacă asta îți dorești.

a te pierde printre metafore poate fi o alegere potrivită.

Dar cel mai mult aș vrea să știe că realitatea e periculoasă prin ignoranța ei, prin atitudini rigide și opinii fixe care nu țin cont de faptul că e nevoie de explorări și curiozitate pentru a ajunge la adevăr. Cum să ajungi la adevăr când toți spun că doar ei au dreptate? Ia-ți visele, cărțile, bagajele și pleacă într-un loc unde mediul va înțelege că într-o grădină nicio floare nu ar trebui ruptă și niciun cuvânt întemnițat. Și dacă ai greșit, foarte bine, măcar ai creat! Data viitoare va fi mai bine, dar tot imperfect va fi. Imperfect la nesfârșit, dar din ce în ce mai bine. Marea greșeală ar fi să nu încerci. Eu am eșuat azi, voi eșua și mâine și voi eșua la infinit, dar în spatele eșecului, în realitate, e o poveste de succes. De fapt, azi am avut succes și voi avea succes și mâine. Cine ar putea defini reușita?

Unii frâng aripi cu indiferență sau cu un sadism învățat și exersat, iar cei cu aripile frânte își construiesc rachete nu pentru a arăta că s-a greșit, ci pentru că nu au altă soluție de a fi, a crede și a evolua.

Dar ignoranța ar putea (și are toată libertatea) să își cumpere flori artificiale și să le vândă la bucată, însă nu are niciun drept să ne impună a trăi într-o seră sau într-o fabrică de iluzii de plastic. De ce aș lupta în zahar cu morile de vânt, cu ignoranța și cu cei care au consumat și ultima resursă, când aș putea să mai aduc o rază de lumină acelor flori sălbatice? Mereu e o alegere între a te plânge de frig și a încerca să aduci primăvară, iar întunericul, privind dintr-un unghi diferit, s-ar putea transforma în lumină. Întotdeauna există o opțiune între a consuma sau a crea sau între a distruge sau a construi, între a-ți urma sufletul sau a urma turma. Cărămidă cu cărămidă, floare cu floare, cuvânt după cuvânt, acest castel s-a construit nu cu efort, ci cu inspirația unei zile fericite, cu speranța unui mulțumesc și cu încrederea că a fi diferit, dar real e cea mai bună soluție și că valorile autentice sunt cele care izvorăsc din suflet, nu din opinii rigide la jumătatea drumului față de adevăr.

Adevărul îl are fiecare și adevărul fiecăruia contează.

P.S. Cei trei dragoni erau reali, nu de jucărie.

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s