Un iepure alb și trei dragoni

Iepurele alb era o întreagă metaforă pentru o foaie albă. Dacă pe tabla de șah albul câștigă întotdeauna[1], ce rost are teama de o foaie albă? E albă pentru că așteaptă ceva: cuvinte sau imagini. Dar pe mine în ultima perioadă mă atrag mai mult cuvintele, de imagini pare că m-am plictisit. Și așa aștern litere, cuvinte, fraze simple sau complicate… Fraze atât de complicate încât risc să îmi pierd cititorul, fraze cu multe virgule – uneori și liniuțe sau note de subsol, dar uneori îmi e atât de greu să termin fraza încât am nevoie de hidratare sau de o cafea cu trei lingurițe de zahăr, moment în care realizez că nu am înțeles niciodată ce rost are a scrie despre arta de a scrie din moment ce Llosa a spus deja esențialul. A așterne fraze simple – o adevărata provocare! A scrie simplu înseamnă a surprinde esențialul printr-o prelucrare concentrată a informației și un titlu curios.

Am doar trei secunde și un iepure alb.

Dacă îți spun că am și trei dragoni, deja te-am convins să citești mai departe.

Dar Alice a pus întrebarea esențială: ce rost are să citești o carte fără imagini? Lewis Carroll a folosit simbolul și a scris o poveste pentru ființe curioase. Iar ceaiul, tabla de șah, reginele, pălărierul nebun sunt simboluri care vor fi niciodată descifrate. Dar ar putea fi util să le dăm o semnificație azi.

S-a reușit proiectarea unui personaj popular care nu are nimic din eroinele și prințesele pe care le întâlnim în alte povești. Alice nu are abilități extraordinare și nu e salvata de vreun prinț. Dar are calitățile de bază ale firii umane: inteligența de a pune întrebările potrivite și curiozitatea. Punând întrebările potrivite, Alice află informațiile care o ajută să devină eroină. Alice nici măcar nu joacă șah, ci îi privește pe ceilalți și se amuză de tot peisajul social, intens caricaturizat.

***

Și eu mă amuz. Uneori singură, alteori cu alții. Mă amuz de tot ce înseamnă graba de a face ceva. Râd și de mine când realizez de câte ori m-am grăbit și am greșit. Unii oameni se grăbesc să ajungă la weekend sau la ziua de salariu, alții se grăbesc să dea raportul. Și privind graba sau zboară secundele, mă întreb dacă aș putea opri timpul în loc. De ce aș lupta împotriva timpului, când el mi-ar putea fi prieten? Eu am încredere că timpul îmi va fi suficient de bun prieten ca să îmi pot duce munca la rang de artă. Iar Mihai Voinea scrie un articol interesant pe blog în fiecare zi preț de un an. Și eu am un challenge, doar că nu nu este un challenge atât de limitat în timp. Au trecut 10 ani de la liceu și deja suntem toți la alt nivel. Eu sunt deja la next level.

Dar adevărata arta la un articol este să știi cum să îl închei. De obicei, leg, prin contrast, finalul de început.  

Despre dragoni am scris puțin, dar revin.

Am doar trei secunde și un iepure alb care se grăbește, iar eu devin curioasă: cât de adâncă e vizuina lui?

Povestea spune că dacă sar în gol, ajung în WONDERLAND.


[1] Nu știu cât de adevărată e această afirmație, am ajuns la ea urmărind Game of Thrones.

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s