Tu cu cine faci carantina

06.04.2020 – Monologul lui Andrei 

Fidelitate. Loialitate. Monogamie. 

Aceiași ochi, aceeași față, aceeași persoană. Zi de zi. Oră de oră.

Cât naiba mai durează pandemia asta? 

Nu mai bine m-aș fi izolat singur/ă?

În cele din urmă, eram eu cu mine. 4 pereți și libertatea de a-mi trăi viața așa cum doresc. Iar dacă voiam să cobor din casă pentru o oră, ar fi trebuit să dau explicații doar agentului de poliție, nu și altcuiva.

Dar mă simt claustrofob și simt cum acea pereche de ochi mă urmărește. Vreau să scap, vreau să evadez, dar ordonanțele militare tot apar. Și, cel mai sigur, starea de urgență se va prelungi cu încă 30 de zile și alte 30 de zile. Până când?

– Cât mai durează? CÂT NAIBA MAI DUREAZĂ?

Știu ce voi face imediat ce se va termina cu pandemia. Voi ieși din casă și voi depune actele de divorț. Și știu că și ea va face același lucru, probabil în același timp. Probabil vom merge la notar și vom termina cât mai rapid căsnicia asta care s-a transformat într-o închisoare.

Era oricum sortită eșecului. Pandemia doar a accelerat sfârșitul.

 

***

 

06.04.2020 Monologul Clarei

Singurătate. Iubiri inutile. 4 elemente

Sunt femeie, sexul e opțional. Am cele patru elemente și e suficient. Briza mării încă îmi răscolește părul, soarele încă îmi încălzește sufletul și trupul și încă pot alerga cu picioarele goale pe nisip. Curând voi înota în valuri. Nu mi-e frică de amendă. Voi ați văzut până acum sirene amendate?

Adun scoici și trăiesc în libertate.

Prind răsărituri și scriu poezii.

Un singur regret am: încă mă gândesc la tine.

Nu ți-am mai scris de multă vreme, probabil am fost ocupată căutând girafa. Și încă nu am găsit-o.
Mă gândeam să îți trimit girafa într-o arhivă parolată, dar phishing-ul nu e chiar domeniul meu și pescuitul mi se pare și mai plictisitor.
Așa m-ai și agățat. Cu un mail de phishing. Ai prins sirena, dar ai uitat că sirenele nu pot fi prinse. Ele sunt și vor rămâne libere.
Ai realizat abia acum că ai început să fugi de tine. Și câtă vreme crezi că o să mai poți să fugi de cine ești tu cu adevărat? 
Azi briza era atât de puternică încât mi-am amintit de prima dată când mi-ai spus că sunt frumoasă. Îți amintești cât de puternică era briza în acea zi?
Azi e despre Karma și lupta cu claustrofobia. Dar roata se întoarce.  
Întotdeauna se întoarce.
Iar tu nu o să poți fugi toată viața de cine ești cu adevărat. 
Te cunosc.
 
Tu ești ca mine.
Un om liber. 

 

 

 

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s