Alice în tărâmul de gheață și foc. Cap. I. Intrarea în labirint.

Alice în tărâmul de gheață și foc

 

Capitolul I. Intrarea în labirint

Când am văzut-o pentru prima dată pe Alice, am simțit apropierea unui uragan și așa m-am transormat în ochiul uraganului și am observat ființa care era aici, dar cel mai mult era dincolo. Mereu conectată, Alice era pretundindeni, pentru că se născuse cu părul albastru. În zilele proaste, nu îți dădeai seama dacă era băiat sau fată. În zilele bune, părul ei devea multicolor, iar un curcubeu lua naștere. Îl vedeai cu siguranță și dacă aveai curaj, puteai înota în el. În zilele ei bune, avea trei tovarăși de drum: Intuiția, Rațiunea și Timpul.

photo-1513758173941-bfbd2e4166f5

Pesemne era una din acele zile proaste, pentru că Alice își pierduse tovarășul de drum Timpul și rătăcea cufundată în gânduri.

-Încotro? întrebă Alice Intuiția.

-Pe acolo, răspunde Intuiția.

-Ce rost are? Oricum nu am timp. Unde e Timpul? Iar nu se mai sincronizează ceasul.

„Mai bine aș găsi un ceasornicar. Sunt tare greu de găsit în zilele astea”, gândi Alice.

Era anul 3021. Legendele spuneau că oamenii erau din nou liberi. După câteva sute de ani de sclavie, reușiseră să controleze inteligența artificială și o folosisera pentru a regenera Pământul, la un pas spre distrugere. Aerul era din nou curat, iar apele limpezi. Nu mai exista de mult poștă, mail  sau rețele de socializare, pentru că oamenii comunicau prin mici drone invizibile. Tehnologia 17G curgea prin vene. Totul era conectat la tehnologia 17G: marea, munții, râurile, plantele. Tehnologia 17G era atent supravegheată de Înțelepți. Oamenii deveniseră nemuritori, iar sărăcia era doar o legendă. Exista o mică eroare în acest sistem perfect: Timpul se mai deconecta, din când în când, creând mici bule atemporale. Iar Alice găsise una, fără să își dea seama.

photo-1484100356142-db6ab6244067 (1)

„Mai bine l-aș căuta. Pe el, Timpul. Nu înțeleg cu ce i-am greșit de ce a dispărut din senin. În curând fac 28 de ani, dar fără el nu mai știu în ce zi cade. O să îi scriu o scrisoare…”

Cerul de ianuarie era senin și privind în zare, ochii lui Alice căpătară o nuanță de turcoaz. Litere începură să se aștearnă pe cer, una după alta, cu grație.

„Dragă Timpule,

Chiar ajunsesem pe aceeași frecvență, dar apoi am văzut acel Cal de Metal și am vrut să mă mișc puțin mai repede. Te-am lăsat în urmă, iar eu am zburat prin cele 19 universuri și aș vrea să îți povestesc câtă magie am întâlnit în cale. M-am teleportat prin toate poveștile copilăriei și am văzut Viitorul. Dragă Timpule, fără tine am văzut nemurirea, dar fără tine doar rătăcesc în gol. Ții minte călătoria noastră prin Ținutul de Gheață? O perioadă nu am mai simțit nimic și pesemne am uitat că ar trebui să te iubesc așa cum ești tu, indiferent de soartă. A fost greu să iubesc destinul și uneori te mișcai mult prea greu așa că nu am mai avut răbdare. Am crezut că ar trebui să te las în urmă, să te uit și să rămâi istorie. Sofiei i s-a făcut din senin frică de Moarte și așa m-a cuprins și pe mine teama că nu voi avea timp să fac ceva care să conteze cu adevărat.”

Frazele de pe cer au dispărut cu apusul, și, în timp ce privea aurora boreală, Timpul și-a făcut apariția. Luase înfățișarea unui zeu nordic.

– Dar secundele mele au contat vreodată? Am secat un ocean și am ucis sufletul unei căprioare, ca să îți dau ție secundele pe care să le-ai irosit. Pesemne m-ai trădat pentru că în timp ce eu îți arătam galaxia, tu împătureai prosoape sau puneai filtre la selfie-uri. Ai vrut să faci ceva care să conteze, dar în drumul tău, ai uitat de mine. Minutele, orele și anii au trecut… Dar la final de anotimp, ce anume ai numărat?

– Oamenii pe care i-am pierdut. În locul lor au venit alții, dar nu au putut fi înlocuiți…

photo-1491617892232-630582eec8d9

– Nu te pot ajuta acum. În al șaptelea Univers se găsește Tărâmul de Gheață și Foc. Te duce Calul de Metal. Întreabă Înțelepții destinația către Labirintul Sufletului. Când va fi eclipsa de lună plină, pășește în labirint. Ia-ți tot arsenalul de luptă și împrietenește-te cu aerul. Briza mării, vântul de ianuarie și uraganul îți vor fi mamă. Când vei întâlni Focul, nu te apropia prea mult, dar păstrează-l aproape pentru că el va tranforma gheața în ape turcoaz. Ai grijă ce bei și ce mănânci pentru că nu ai vrea să te așezi pe malul unui râu privind la infinit apusul. Când vor încerca să îți ia curcubeul, îngheață-i. Când vor vrea să îți ofere apa vieții, mulțumește și dă înapoi aer. Vor fi momente când va trebui să lupți și momente când vei scrie poezii. Ai răbdare… Când Focul va topi Gheața, un ocean se va forma și în secunda următoare, un Tsunami. Ai grijă să îți confecționezi aripile care să te salveze când va veni Tsunami-ul. Dacă vei supraviețui, un prinzător de vise va apărea pe cer, iar tu mi-l vei aduce. Ne vor întâlni la ieșirea din labirint, pe plajă.

photo-1533206482744-b9766a45e98a

Va urma…

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s