Moarte. Viață. Moarte.

„The best land to plant and grow something new again is rock bottom. In that sense, hitting rock bottom, although extremely painful, is also the ground to sow new life on.”

Clarissa Pinkola Estes

Ciclul vieții

Moarte. Viață. Moarte.

Ce a murit deja, trebuie să moară ca viața să continue. Am murit de câteva ori de-a lungul vieții, doar așa am putut renaște – ca pasărea Pheonix. În primă fază a trebuit să plâng sfârșitul. Apoi l-am celebrat. Am adunat oase. Și m-am întors la mine. Adică la scris.

M-am detașat, m-am abținut, am uitat și am iertat.

Moartea sau cât de mult să ierți?

M-am născut o persoană curioasă. M-au intrigat, în egală măsură, oamenii care pot ierta ușor și oamenii care nu pot ierta deloc. Am prieteni care mă fascinează din ambele tabere.

Poate nu întâmplător, m-am întâlnit la World Class în Constanța, acum o săptămână, cu un prieten din copilărie. Avea o insignă cu lupul dacic. Am ieșit la masă în seară aia. Nu mai vorbisem de ceva timp, dar am auzit la știri. M-a fascinat ultima lui victorie, așa că l-am întrebat ce anume l-a supărat cu adevărat. Mi-a răspuns faptul că nimeni nu face legea pe teritoriul lui.

Întotdeauna e vorba despre teritoriu. Poți alege să nu ai niciodată invitați sau poți fi ca mine. Anul ăsta am făcut un experiment interesant. Am cumpărat două KIT-uri de rujuri de la Nyx și mi-am invitat prietenele care mă vizitau să își aleagă câte vor. Media a fost de 3-4. Trei persoane mi-au atras atenția:

Mama, care nu și-a ales niciunul – m-am simțit inutilă.

O prietena care a ales unul mov închis și l-a uitat – m-am simțit tare jignită.

Și o persoană care nu se mai oprea – m-am simțit exploatată.

Au mai rămas 10 din 80 și ceva. Le vrea cineva? Sunt negre, maro și gri. Îmi pare rău că am dat 800 lei și nu mai am niciun ruj purtabil? Nicidecum, și-au făcut treaba. Acum știu.

Dar nu mi-a luat nimeni toate rujurile. Am oameni faini în jur.

Despre teritoriu? La mine, regula e simplă. Te primesc cu mare drag, îți las libertate deplină cu o singură condiție: să fii om. Limitele le stabilești singur. Ia ce îți place. Dar fă-o înțelept. Nu te gândi că voi mai fi același om când tu îmi vei fi luat totul. Atunci vei cunoaște o altă Andra. O Andra indiferentă, nu rea.

Cum de nu ajung totuși în situații nasoale abordând această atitudine? E simplu, am intuiția foarte bine dezvoltată și nu interacționez niciodată cu oameni care mi-ar face rău. E vorba de energii, pur și simplu nu suntem în același împrejurare niciodată. Și cu cât timpul trece, rămân cei mai buni. Adevărații prieteni. Și mereu am grijă să păstrez ceva și pentru mine. Dar ca să ajung aici a trebuit să mor. Și așa am descoperit intuiția.

Cândva am oferit totul. Poate am plecat mult prea devreme de acasă. Și nu mi s-a luat din prima, ci treptat, pe parcursul a câțiva ani. Am acceptat moartea visurilor mele și am lăsat noua viață să curgă. Mi-am canalizat toată energia unde trebuie și am crescut. Așa am fondat LegalUp. LegalUp moare periodic, oferă mult prea mult și rămâne fără resurse. Atunci moare. Dar renaște din propria-i cenușă. E încă un copil, dar el știe că pentru a crea trebuie să ierte.

Eu aleg să iert. Întotdeauna. Cât mai mult. Zi de zi. Aș vrea să pot ierta în proporție de 100%, uneori reușesc, alteori nu. Dar nu mă răzbun și nu fac rău. Din compasiune pentru mine. Pun mare valoare pe timp.

Dar să revenim la moarte. Acum fix un an o vopsea de păr Wella m-a chelit în proporție de 70%. Am fost privită ciudat de unii oameni că nu vreau să mă judec cu Wella pentru despagubiri. Am ales așa. Dacă alegeam cealaltă variantă, acum nu mai eram aici să vă spun povești.

Dacă nu ierți, nu accepți moartea. Te va bântui. Dacă accepți moartea, vei muri. Și vei intra în neființă. Depinde doar de tine dacă reînvii sau nu.

Neființa

Ai ales să ierți și, ca o consecință firească, să mori. Aș vrea să spun că vei învia imediat. Nu e așa. E nevoie de timp pentru a renaște. Trebuie să treci prin foc. Doar așa poți să primești puterea situațiilor și oamenilor pe care ai ales să îi ierți. Iar mie îmi plac oamenii puternici. Lor le dau puterea de a mă distruge. Dacă aleg să nu își folosească puterea împotriva mea, îmi rămân prieteni. Majoritatea aleg calea asta. Dar cei care aleg diferit, nu cunosc strategia. Nu au înțeles că doar așa îmi dau din puterea și energia lor. Iar eu am mare nevoie de putere ca să creez. Puteam fi prieteni și să luptăm împreună pentru un scop comun sau separat, fiecare pe drumul lui. Dacă ai ales să mă distrugi, mă vei distruge. Îți voi da chiar eu armele. Pentru că odată ce mă voi ridica de jos, știu că voi avea o parte din puterea ta. Și o voi folosi în scop creativ, nu ca să te distrug. Îți voi întinde mâna și îmi voi continua drumul. Drumul meu. Dacă vreodată ne vom mai întâlni, îți voi da din nou ocazia să mă distrugi. Nu o vei mai face. Știi deja că nu funcționează. Dar dacă o vei face din nou, eu voi avea și mai multă cunoaștere de vărsat. Sunt Vărsător. Cu asta mă ocup: vărs cunoaștere. Am învățat cum să controlez natura mea salbatică. Un Vărsător care nu învață asta, e un tsunami. Ani de-a rândul m-au urmărit coșmarurile cu tsunami ca să înțeleg. Niciodată nu m-au atins, nici măcar un strop de apă. Dar știu ce înseamnă să vezi cum se înalță valul uriaș, să îl privești pentru o secundă, să fugi de el și să urci clădiri înalte, privind, simultan, cum totul în jurul tău se ruinează.

Cu toții avem o natură salbatică. Și ea iese la iveală când mori. Secretul pentru a cunoaște din nou viața? Fii ochiul uraganului. Acceptă, iubește, trăiește sălbaticul, dar controlează tsunami-ul, uraganul, vulcanul, cutremurul. Apă, aer, foc, pământ. Depinde ce te definește.

Viața

Ai lăsat să moară ce a trebuit să moară. Ai cunoscut suferința. Ai acceptat, uitat și iertat.  Ai urcat muntele și, suprins de priveliște, te-ai trezit din nou liber. Poți respira din nou. Azi îți poți picta destinul pe cerul albastru.

Azi îți poți spune povestea pentru că tu nu concurezi cu nimeni. Tot ce e fals, va dispărea, dar natura sălbatică va supraviețui, iar ea trebuie căutată, iubită, protejată și, în cazuri extreme, controlată. Dar nu prea des.

Niciodată să nu accepți ca altul să îți spună să stai în banca ta. Privește în tine. Ai drumul tău. Tu nu concurezi cu nimeni în afară de tine, de aceea trebuie să alegi întotdeauna Binele.

Tu nu distruge. Nimic. Alege să ierți și să iubești ca să poți crea. Ca să îți poți spune povestea.

Oferă. Zâmbește. Primește. Pune valoare pe tine. Dacă te distruge, amintește-ți de ciclul viață-moarte-viață.

 

37338472_1741997692516528_2503535530600300544_n.jpg

Ruxandra Sava. Avocat. Antreprenor. Fondatoare LegalUp, ruxandra.sava@legalup.ro
Sunt un avocat cu viziune antreprenorială ce activează în domeniul Innovation, Technology and Privacy Law. Pasionată de digital și afaceri online, îmi place să cred despre mine că am cea mai bună soluție acolo unde tehnologia se întâlnește cu dreptul. Cred că cea mai importantă resursă este timpul. În timpul liber, îmi aștern gândurile pe blog.
Arii de expertiză: dreptul afacerilor, GDPR, IT, IP & Innovation Law. 
Valori
Prin proiectele și serviciile mele juridice susțin:
 progresul în tehnologie
antreprenoriatul si start-ups
 inovația
 libertatea
concurența loială
 proprietate intelectuală
tinerele valori
viața privată
mediul
 Dacă vrei să lucrăm împreună, scrie-mi despre proiectul tău la ruxandra.sava@legalup.ro. 

 
 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s